6 Noiembrie, 2025
Deși piersicul este văzut de mulți ca un pom mai degrabă „de sud”, realitatea e că, în condițiile climatice din Republica Moldova, el poate fi cultivat cu succes inclusiv în zonele mai nordice ale țării. Totuși, e o cultură care are nevoie de atenție sporită, mai ales în ceea ce privește îngrijirea, prevenirea bolilor și combaterea dăunătorilor.
Chiar dacă numele lui ne duce cu gândul la Grecia, piersicul provine, de fapt, din China. De acolo a ajuns în Asia Centrală, Iran, iar apoi s-a răspândit în Europa și în spațiul nostru. În Moldova, cultura piersicului este bine cunoscută și destul de răspândită, mai ales în zonele de sud, dar în ultimii ani tot mai mulți gospodari îl plantează și în centru sau chiar spre nord, acolo unde microclimatul permite.
Piersicul are nevoie de ierni blânde și de o primăvară timpurie, uscată și călduroasă. În astfel de condiții dă cel mai bun randament. În sudul Moldovei, aceste condiții sunt relativ frecvente, dar în centru și nord lucrurile se complică. Totuși, cu soiuri potrivite și un pic de efort, se poate obține o recoltă frumoasă și acolo.
Printre soiurile cele mai răspândite în livezile din Moldova se numără Redhaven, Veteran, dar și soiuri autohtone sau selecționate în fostul spațiu sovietic. De asemenea, unii gospodari plantează piersici crescuți din sâmburi – așa-numiții „semințoși”. Aceștia nu oferă cele mai mari sau gustoase fructe, dar au avantajul că sunt mai rezistenți la condițiile climatice și la boli.
În general, piersicul suportă temperaturi de până la -23...-25°C, ceea ce îl face viabil în multe regiuni din Moldova. Totuși, provocarea cea mai mare rămâne o boală comună – pătarea frunzelor. Anumite soiuri, mai ales cele timpurii, sunt deosebit de sensibile la această boală.
Boala apare de obicei în luna mai, odată cu pornirea în vegetație a lăstarilor, imediat după înflorire. Primele semne sunt ușor de observat chiar cu ochiul liber.
Frunzele tinere infectate devin groase, deformate și capătă o nuanță de verde deschis spre galben-pai, uneori cu tentă rozalie. Țesutul frunzelor este umflat și ondulat – semn clar al infecției cu ciuperca Taphrina deformans, agentul patogen responsabil de boală.
Lăstarii afectați se îngroașă vizibil, se curbează (apar ca strâmbi) și au internoduri scurtate, ceea ce încetinește creșterea normală a pomului. Frunzele afectate încep să cadă timpuriu, iar pomul rămâne cu o coroană rară și slăbită, ceea ce influențează negativ atât recolta din acel an, cât și sănătatea generală a pomului.
Pe soiurile sensibile, mai ales în primăverile reci și umede, cu fluctuații mari de temperatură între zi și noapte, boala evoluează rapid. În doar câteva zile, ciuperca se poate extinde pe întreaga coroană, afectând masiv frunzele și lăstarii tineri.
Dacă nu se intervine la timp cu tratamente adecvate, piersicul poate pierde o mare parte din frunziș. Pomul intră în stres fiziologic – creșterea încetinește vizibil, fructele tinere cad sau rămân mici, iar recolta este compromisă.
Mai grav, planta slăbită își pierde capacitatea de a rezista la ger în iarna următoare, iar mugurii de rod pentru sezonul viitor fie nu se formează deloc, fie sunt afectați sever. Asta înseamnă pierderi nu doar în anul curent, ci și în cel ce urmează.
Pe lângă frunze și lăstari, și fructele pot fi afectate de ciupercă. Pe suprafața lor apar umflături asemănătoare cu bășicile, care ulterior se zbârcesc și crapă. Aceste leziuni duc la deformarea fructelor și, în cele mai multe cazuri, la căderea lor prematură.
La aproximativ 10–12 zile de la apariția primelor simptome, pe frunze, lăstari și fructe afectate se observă un strat albicios — este vorba de sporii ciupercii (Taphrina deformans) care se pregătește să se răspândească și mai mult.
Frunzele și fructele infectate se usucă și cad până la sfârșitul lunii mai. Lăstarii atacați, de asemenea, nu mai continuă dezvoltarea și, de regulă, se usucă complet.
Boala își încetinește activitatea în iunie–iulie, când ciuperca își încheie ciclul biologic. În acest timp, piersicul reușește, de obicei, să formeze frunze noi și chiar lăstari noi de înlocuire. Dar acest „efort de refacere” consumă multe resurse ale pomului.
Problema este că aceste creșteri noi apar târziu și nu mai au timp să se maturizeze complet până la toamnă. Drept urmare, pomul intră slab în iarnă, nepregătit pentru ger, iar în sezonul rece poate suferi daune serioase — uneori chiar și în ierni nu foarte aspre. De aceea, piersicii puternic afectați de pătarea frunzelor sunt mult mai vulnerabili și pot îngheța parțial sau total, chiar dacă temperaturile nu sunt extreme.
Boala cunoscută sub numele de bășicarea frunzelor la piersic este cauzată de ciuperca Taphrina deformans. Aceasta afectează atât piersicul, cât și migdalul.
Dezvoltarea ciupercii începe după înflorirea piersicului, când temperatura depășește 12°C. Cele mai sensibile sunt frunzele tinere, aflate în creștere activă pe lăstarii anului curent.
Pe parcursul verii, în condiții de vreme uscată și călduroasă, dezvoltarea ciupercii se oprește. În această perioadă, Taphrina deformans formează o fază de iernare, asemănătoare drojdiei, care nu se dezvoltă pe frunze, ci rămâne ascunsă în crăpăturile scoarței și între solzii mugurilor, supraviețuind astfel condițiilor nefavorabile.
Această etapă de iernare poate provoca scurgerea rășinii (gumei) din lăstarii infectați, un semn vizibil al atacului ciupercii asupra pomului.
Lupta împotriva acestei boli periculoase trebuie să fie complexă și bine organizată. Ea trebuie să includă:
Curățarea riguroasă a resturilor vegetale din livadă, pentru a elimina sursele de infecție.
Săpatul și afânarea solului în jurul tulpinilor, pentru a distruge ciuperca care iernează în sol.
Pulverizări de toamnă și de primăvară, cu substanțe fungicide care elimină agentul patogen înainte de pornirea în vegetație.
Formarea corectă a coroanei pomilor, pentru o bună aerisire și luminozitate, ceea ce reduce riscul dezvoltării bolii.
Tratamente regulate cu fungicide începând din momentul în care încep să se deschidă mugurii și până la mijlocul lunii iunie, pentru a proteja pomii în perioada cea mai vulnerabilă.
Pentru combaterea bășicării frunzelor se folosesc tradițional produse pe bază de cupru, cum ar fi COPFLO SUPER SC, NORDOX 75 WG, DELAN WG . Acestea au însă o acțiune doar de contact și sunt relativ toxice pentru plante. În perioadele cu creștere activă a frunzelor și lăstarilor, mai ales în condiții ploioase, eficiența lor scade.
În schimb, dezvoltarea bolii este bine inhibată de fungicide sistemice precum CHORUS 75 WG, LUNA SENSATION SC 500, SCORE 250 EC .
Prima stropire trebuie făcută cât mai devreme, ideal înainte de înflorirea pomilor, pentru a opri dezvoltarea ciupercii înainte ca frunzele să devină deformate. Tratamentele ulterioare se repetă la fiecare 10-14 zile, până la sfârșitul lunii mai – începutul lunii iunie. Acest calendar ajută la prevenirea infectării frunzelor tinere de către sporii ciupercii, în perioada de creștere intensă a lăstarilor. De asemenea, după ploi puternice sau după nopți reci bruște este recomandat să se aplice tratamente suplimentare.
Este recomandat să se alterneze produsele folosite, alegându-le astfel încât substanțele active să fie diferite. Folosirea repetată a aceluiași fungicid poate duce la dezvoltarea rezistenței ciupercii.
În timpul tratamentelor, se recomandă adăugarea unui adeziv pentru a crește eficiența fungicidului. Totodată, această perioadă este potrivită pentru prevenția dăunătorilor și pentru stimularea dezvoltării piersicului și întărirea rodului. În amestec cu fungicidul se pot adăuga insecticide sistemice precum (MOVES 100 EC, ARUMO SC, ACARIN WP , CORAGEN 20 SC) .
Pentru întărirea rodului și dezvoltarea normală a fructelor se pot folosi îngrășăminte complexe cum ar fi GROWWAY Green Line 20-20-20+TE, GROWWAY Blue Line 10-45-15+TE, Aminomix, ALGOMAX FORTE.
O astfel de tratament combinat nu doar că va combate bășicarea frunzelor, dar va și proteja pomii afectați de alte boli și dăunători, precum și va ajuta la păstrarea rodului și la o recoltă bună .
Atunci când piersicii sunt afectați de bășicarea frunzelor (Taphrina deformans), este esențial nu doar să aplici tratamente, ci și să le oferi pomilor sprijin nutritiv. Fertilizarea corectă ajută atât pomii bolnavi, cât și cei sănătoși să-și crească rezistența naturală și să suporte mai ușor stresul cauzat de boală.
În această perioadă trebuie evitate fertilizările bogate în azot, care stimulează creșteri vegetative intense — exact ceea ce favorizează dezvoltarea bolii. Se recomandă în schimb îngrășăminte de tip vară-toamnă, bogate în fosfor, potasiu și microelemente.
întărirea sistemului imunitar al plantei, formarea rodului, maturarea țesuturilor și pregătirea pentru iarnă.
Produse recomandate : PROWAY PK, GROWWAY Polyway, PROWAY Global, PROWAY Promix, GROWWAY Calamino .
